Am vazut filmul asta duminica. După-amiaza. Eram obosit și mi-era somn, afară ploua la greu, dar era WE, daca mă culcam venea lunea și mai repede.
O comedioară romantică cu o actriță care (încă) îmi place - Anne Hathaway, am zis că merge.
Nu mă așteptam la mare lucru,
În general nu-mi place să citesc cronici înainte de a merge la film, 99% din ele conțin spoilere. Nu știu alţii cum sunt, dar eu merg la film pentru poveste. Dacă știu detaliile dinainte, s-a dus juma’ din farmec. Mă uit la regizor și actori, sigur și la poster, ca pe-asta n-ai cum sa-l ratezi, și mă hotărăsc. Eventual și-un trailer, dar numai în cazuri de extremă nehotărâre.
Prima jumătate a fost obișnuita, un El si o Ea, se întâlnesc, se plac, ceva glume la care se poate râde decent, etc., ați mai vazut cel puțin câteva zeci de filme pe tema asta.
Pe la mijloc deja a început sa treneze, fapt sesizat și de fetița mea de 10 ani, care, deși face parte din generația “naturally born bored”, știe să aprecieze un film bun.
Pe sfârșit insa filmul îşi revine fenomenal – poate e un adjectiv puternic, dar pe mine m-a scos cu succes din inerţie, şi a trecut foarte multa vreme de când mi s-a întâmplat asta, cu un film american cel puţin.
Am ieșit de-acolo putin bulversat, decis să-mi reanalizez priorităţile în viaţă, deja stabilite, dar de multe ori ignorate în vârtejul cotidian, și cu un “quote to remember”. Să nu va aşteptaţi să-l citez aici, că n-am s-o fac, daca vedeţi filmul probabil o să-l recunoaşteţi şi voi.
Şi nici link-uri la trailere nu vă dau, duceţi-vă şi vedeţi filmul, e încă pe ecrane.
“Sfaturi pt părinţi”: cam de pe la 10 ani în sus puteţi sa luați copiii cu voi, doar daca nu sunteți foarte pudici, apar ceva nuduri prin film, dar în departare. Nu violenţă, nu înjurături, ceva bautură dar nu extrem de evident.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu